IV. Tânărul: prada şarpelui sau comoara Mielului?

   În 1977, supravieţuind cruntei lovituri de berbece a cancerului, Portia Nelson a publicat un scurt poem intitulat Autobiografie în cinci capitole scurte. Presupun că unii dintre tineri l-au şi experimentat pe propria piele, pentru că experienţa, după cum afirma H. Heine, este o şcoală bună, dar taxele ei sunt mari. Iată-l:

Capitolul I
Mă plimb pe stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă mare.
Cad în ea.
Sunt pierdut... Sunt neputincios.
Nu e greşeala mea.
Îmi va trebui mult timp să ies din ea.
                
Capitolul II
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă mare.
Pretind că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine să cred că mă aflu în acelaşi loc.
Dar nu e vina mea.
Îmi va trebui încă mult timp să ies din ea.
                    
Capitolul III
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă mare.
O văd că este acolo.
Cu toate acestea cad în ea... este un obicei deja.
Ochii îmi sunt deschişi.
Ştiu unde mă aflu.Este greşeala mea.
Ies afară imediat.

 III. Tânărul: chitanță a prezentului, sau bilet spre viitor?

(o continuare a continuării)

    Ai auzit ce tânăr excepțional se află printre noi? Ai primit cartea lui de vizită? Nu are certificat de naștere, nici carte de identitate sau de alegător, nici cod numeric personal, nici viză internațională. Tratează bolnavii prin metode neatestate de autoritățile medicale competente, fiind considerate neștiințifice; vindecă orice maladie: de la simpla gripă la cancer și sida, de la simpla îngrijorare la mitomanie sau sindromul Münchaussen, fără specializare în domeniu; prin cazurile de boli incurabile pe care le-a rezolvat, slăbește încrederea populației în medicina convențională. Casele ruinate și podurile frânte dintre inimi zdruncinate, constituie calificarea lui: reabilitează și transformă totul, fără licență de inginer constructor. Dăltuiește caractere pentru cer, fără absolvirea unei facultăți de artă. Hrănește miliarde de oameni și ajută pe săraci, fără facturi sau doctorat în asistență socială. Scriptic, nu ține evidența contabilă asupra veniturilor și cheltuielilor, nici nu a alcătuit vreun bilanț financiar. La fiecare recensământ a fost de negăsit, sustrăgându-se de la orice înregistrare. Și mai mult: vindecă fără taxe de spitalizare, reabilitează fără acorduri de antrepriză, transformă fără convenții de know how și hrănește fără contracte de sponsorizare. La sfârșitul veacurilor, intenționează să mântuiască lumea, fără să prezinte vreun proiect care să fie aprobat de forurile autorizate. Cartea lui de vizită a citit-o un sfânt numit Ioan. Iată ce scrie pe ea:

   El este Marele Alpha. Grandiosul Omega. Golgota Îi e trecutul; Învierea - prezentul; Slava - viitorul: totuși nu are nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții. Este Marele Caracter: Personalitate; Moralitate; Spiritualitate. Este Ghemul cu firul dragostei înfășurat. Misterul. Preaiubitul inimii. Libertate Universală. Îl vei întâmpina cu un „Aleluia” din creștet până-n tălpi?       

   4. Caracterul: cartea de vizită a tânărului                                   

   Văzând un tânăr frumos care vorbea nepoliticos, Diogene, filozoful, l-a apostrofat: „Nu ți-e rușine să scoți un pumnal de plumb dintr-o teacă de fildeș?” Iată că întâlnim iarăși evocatorul „inel de aur pus în râtul porcului”! „Caracterul este ceea ce ești”, a spus John C. Maxwell. Evanghelistul Moody l-a numit „ceea ce ești pe întuneric”. Poetul Novalis l-a definit ca „voință perfect educată”. Cineva l-a etichetat astfel: „o carte de vizită nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul ființei tale, care te arată oriunde, oricând și oricui cine ești.” Acest ansamblu de atitudini-valori, care se structurează prin interacțiunea persoanei cu mediul socio-cultural și are trăsături globale ca: originalitatea, unitatea, bogăția sau tăria, este opera unuia dintre cei doi sculptori care își dă concursul din Geneza 3 și până azi, la imprimarea caracterului său pe tabula rasa a inimilor tinere.