Drumul de la vameș la Apostol sau drumul pocăinței (Matei 9:9-13)


Introducere.

Există multe drumuri pe câte mergem în viață. De când ne naștem și până plecam din lume, străbatem șosele, drumuri și cărări. Un singur drum este unic: drumul pocăinței. (1) El a fost trasat de Dumnezeu; (2) indicatoarele lui sunt versetele Bibliei; (3) Cel care l-a deschis „prin perdeaua dinauntru” este Isus; (4) cei care au mers pe el sunt apostolii și proorocii Domnului, dintre care unul a spus: „călcați pe urmele mele”; (5) și tu ești invitat să vii, așa cum spune proorocul: „stați în drumuri, uitați-vă, întrebați care este calea…”: înseamnă că dintre toate drumurile străbătute într-o viață, drumul pocăinței este unic; (6) drumul pocăinței duce pana în cer.

1. Este un drum de la Mamona la Isus (v. 9)

– Matei era la vamă;
– Matei lucra cu banii;
– Isus i-a spus simplu: „vino după Mine”;
– Matei a plecat după Isus.
Ideea principală nu este aceea de a părăsi locul tău de muncă; este de a părăsi duhul lui Mamona, duhul lăcomiei și a te dedica lui Isus, a-L sluji pe El. Drumul de la Mamona la Isus, de la duhul bogățiilor veacului la Dumnezeu nu este simplu. Și nu poți să îl faci fără chemarea lui Isus. Dar oare El te cheamă și pe tine? O, da! Isaia 55:1; Matei 11:28-30.

Matei nu a avut motivele noastre ca sa-L refuze pe Isus:
– ești prea bătrân? Dumnezeu l-a chemat pe Noe la 600 de ani sa construiască arca;
– ești prea tânăr?
Ieremia era un copil când Domnul l-a chemat;
– ești prea bogat?
Avraam a fost foarte bogat, când Dumnezeu îi vorbea;
– ești prea sărac?
Dumnezeu a lucrat cu o femeie care avea numai un pumn de făină și puțin ulei;
– cunoști prea multe și ai carte?
Pavel avea pregătire lumească și era plin de carte;
ești fără carte?
Dumnezeu a folosit gura unei măgărite fără carte;
– ești sănătos?
Dumnezeu a lucrat cu oamenii pe care i-a vindecat, cum a fost Lazar care stătea la masa cu Isus după ce a fost chiar Inviat din morți;
– ești bolnav?
Dumnezeu a folosit patru leproși ca sa aducă vestea izbăvirii în poporul Israel din Samaria.

2. Este un drum de la masa lumii la masa lui Isus (v. 10)

De ce nu scrie acolo că au venit păcătoșii să stea la masă cu Matei? Nu Matei era gazda casei? Ba da. Însă din momentul intrării lui Isus în casa lui, casa si-a schimbat stăpânul. Și noul stăpân dicteaza de acum. Cum?
– scoți afară de pe pereți ce nu-i place Lui (imagini murdare sau care nu Îl onorează);
– renunți la ceea ce ai prin casă de dragul Lui (posibil să ai pachete de țigări, sticle de alcool sau alte lucruri);
– nu mai mergi în drumurile care nu îi plac Lui (unul este accesarea site-urilor nepermise de Scripturi);
– primești în casa ta pe cei care Îl iubesc pe Isus și astfel, când ai musafiri ei stau la masă cu Isus și cu ucenicii (v. 10).

3. Este un drum de la păcat la neprihănire. Este drumul pocăinței (v. 12-13)

(1) Aici păcatul este asemănat cu o boală, iar Domnul spune că cei bolnavi au nevoie de medic. De fapt Isaia 1 spune despre boala păcatului („tot capul este bolnav…”). La fel și Psalmul 51.
(2) Cuvântul „Cei neprihăniți” este rostit de Domnul ca să îi trezească pe cei din jurul Lui. Biblia spune clar în Romani ca „nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar”. Și dacă nu există, ce rost mai are ce spune Domnul? Iată rostul: dacă tu te socotești neprihănit, cerul nu este pentru tine. Vei merge în „raiul” celor ce se socotesc singuri neprihăniți. Adică în iad… În rai vor merge numai păcătoșii iertați de Isus!
Era o doamnă bogata care s-a dus la Spurgeon: „Domnule draga, eu sa ajung în rai cu servitoarea mea? Ci femeia aceea fără carte, care este săracă? Niciodata!” Predicatorul s-a uitat la ea și a spus: „aveți dreptate! Veți avea un alt rai, cu regim special!” „O, ce mult mă bucur? Și unde se află acesta? Scrie în Biblie?” „Da!” A răspuns predicatorul. „Este iadul.”

Concluzie:

Drumul pocăinței are trei de RE: recunoaștere, regret, renunțare.

a. Matei s-a recunoscut drept păcătos, când a acceptat ca alți păcătoși sa stea la masa lui. Cu alta ocazie un fariseu l-a judecat pe Isus de ce sta la masa cu o păcătoasă (Lc 7).

b. Matei a regretat trecutul sau. A scris o evanghelie întreaga în care a vorbit despre salvarea adusa de Isus lumii păcătoase.

c. Matei a renunțat la lume. „A lăsat totul și a mers după Isus.” (v. 9). De ce totuși Isus a ajuns în casa lui? Pentru ca prin pocăință nu ne părăsim casele și nu ne retragem în pustie. Casa noastră rămâne a noastră și după ce îl primim pe Isus în inima. Dar dacă El ajunge stăpânul ei, noi rămânem doar administratori. Atunci de ce Matei si-a părăsit slujba? Sa ne lăsăm de serviciu? O, nu! Numai dacă avem un serviciu ca al lui Matei. El lucra la vama, acolo unde se făceau cele mai mari afaceri murdare cu bani. Dacă un om lucrează ca paznic de noapte la un cazinou, din momentul întâlnirii cu Isus își schimbă locul de muncă. Dacă un barbat lucrează în fabrică între sute de femei (caz întâlnit în realitate), își va schimba locul de muncă. De ce? Tot ce nu se împacă cu Isus, nu este al lui Isus. Dacă o ocupație îl dezonoreaza pe Isus, trebuie sa cantam: „renunț la lume, dar nu la Isus!” Amin.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.