O altă scrisoare: pentru cei identificați cu COVID 666


Dragul meu frate,

Draga mea soră,

Cred că te-ai bucurat de câteva întâlniri frumoase cu Domnul Isus, anul acesta. Dar dacă ai fi sincer(ă), te-ai întreba cum stai acum în prezența Domnului. O, dacă Isus ar fi lângă tine, te-ar găsi precum pe Ioan Marcu, umblând noaptea pe drum înveșmântat în rușine, sau ca pe Eutih, dormind pe fereastră, sau ca pe Dima, hoinărind cu ochii înălțați spre stelele căzătoare ale vremii sale, sau ca pe tânărul din Nain căruia i s-a strigat – deoarece dormea într-un sicriu: „tinerelule, scoală-te îți spun!” (Lc 7:14)? Sau poate că ai fi găsit ca și Tihic, „preaiubitul frate în Domnul” (Col 4:7), sau ca și Luca, „doctorul preaiubit” (Col 4:14), sau ca și Tit sau Timotei, acei colaboratori minunați ai apostolului Pavel? Deci, cum stai cu prezența Domnului? Ce ai putea spune despre tine? Ce aș putea spune despre mine? Ce s-ar putea spune despre noi? Îți voi spune.

O istorioară sinistră: „a fost odată în Europa o epidemie de ciumă…”

În 1666 (cumplitul an ’666), când a început „Ciuma Neagră” să secere mulțimi după mulțimi în Anglia, predicatorii formaliști s-au refugiat speriați în locuri sigure, lăsând altarele goale. Atunci, sfinții necunoscuți din umbră, s-au suit la amvoane și a început secerișul cerului. Oamenii mureau unul după altul, în fiecare minut. Mulțimile flămânde s-au adunat în biserici pentru a auzi Vestea Bună a vieții veșnice. Vestitorii harului stăteau cu orele, cu zecile de ore, pentru a vorbi muribunzilor. Nu o dată s-a întâmplat să cadă oamenii în ghearele morții și, alături de ei, predicatorul. Dar predicatorilor adevărați nu le pasă de moarte. Ei doreau să știe un singur lucru: Cristos. Îl predicau pe Cristos, prin Cristos, pentru Cristos și spre slava lui Cristos.

Predicau „ca niște muribunzi, muribunzilor”. Vorbeau ca niște oameni din ghearele morții altora, care se zbăteau în ghearele morții. Ca niște oameni de la gura mormântului, celor care cădeau în gura mormântului. Parcă Moartea cu coasa ei mare (ne spune Horatius Bonar în Words to Winners of Souls, 1859), ar fi stat lângă ei șuierând: „Grăbește-te, grăbește-te! Predică înfocat, puțin și clar! De câteva minute atârnă veșnicia sufletelor din fața ta! În câteva clipe, Stăpânul îmi va face un semn. Și vai ție, dacă nu ai legat inima zdrobită a celui ce moare, de inima însângerată a lui Cristos! Vai ție, dacă nu ai pus mâna tremurândă a celui ce moare, în Mâna Atotputernicului Dumnezeu! Vai ție! Vai ție! Vai ție!…”

Un diagnostic îngrozitor (în 2020): „avem ciumă…!”

Și oare în anii aceștia, în anul acesta, nu a fost întocmai? Cronicile care se scriu înaintea Celui Îmbătrânit de zile ne stau mărturie. Am studiat Scriptura. Am cântat. Ne-am rugat. Am stăruit după Duhul Sfânt. Ce rod avem? Ce am câștigat? „Ciuma Neagră” a pătruns în casele noastre. Frații zac încă la ușa mormântului, cerșindu-și viața din Mâna Celui care a ieșit din mormânt. Bârfele, vorbele amare, glumele fără perdea, laudele deșarte, spumegările de șampanie intelectuală, minciuna, fumul țigărilor Domnului „Eu”, drogurile Doamnei „Invidie” și pe ici-colo câte o gură de tărie, câte o „e-țigară”, câte o ceartă, câte o ocheadă în cireada cu juncanele Diavolului (vai!), ne spun realitatea cruda: ciuma își continuă secerișul. Dar cine vede asta? Cine se așează precum Aaron, preotul, între cei morți și cei vii, mijlocind să înceteze mânia Domnului? Cine aude strigătele fraților noștri: „Ajutor! Ajutor! Ajutooor!”?

Un medic privește rana și presupune ceea ce se află în interior, după aparențe. Nu trebuie să fii profet pentru a vedea adevărul tragic. Plăgile plâng cu lacrimile scursurilor noastre morale. Oriunde privești, vezi numai răni și vânătăi. Numai fire pământească. Numai păcat! Păcat! Păcat! Dar cine are ochii deschiși? Cine aude: „Ajutor! Ajută-mă, te rog! Ajutor!”? Lipsa de sfințenie, promiscuitatea sexuală, masturbarea, pornografia, tendințele sinucigașe, depresia, drogurile, gândurile vinovate, privirile vinovate, faptele vinovate, autoînvinovățirea, aceste săgeți care străpung sufletul, ne transmit chinuitorul amar: „Ciuma Neagră” este aici. Unde ești, Adevărule? Dar Tu, Medic al sufletelor? Dar Tu, Viață? Unde este neprihănirea Mielului de pe Calvar? Cine mai simte jarul slujirii arzându-i inima și fața? Cine mai dorește să slujească așa – „un muribund, slujind muribunzilor”? De ce există atâta putrefacție sub bandaje? De ce duhul de indiferență planează deasupra ta cu aripi grele de plumb, frate?

Au trecut peste noi ani de chin, amar, zbateri, dureri sufletești… Dar „Domnul ne-a făcut roditori în țara întristării noastre”. Câțiva tineri s-au botezat. Alții au fost pecetluiți cu Duhul Domnului. Mărit să fie Domnul pentru aceasta! Însă o, generație a lui Bacovia, te-ai dus! A rămas cu noi generația tip „Cain”, tip „Dima”, tip „Marchizul de Sade”, tip „Cărtărescu”! De aceea țip de durere! O, generație paralizată! Generație scandalizată! O, generație de sacrificiu! Oare când vor ieși ghioceii de sub cenușa vieții tale spulberată și îngropată sub crivățul iernii spirituale? Când vei intra în vara ta veșnică? Ciuma este pe urmele tale, frate, ca o fiară hămesită! A devorat ea mulți ca tine. Crezi că vei scăpa, dacă te joci cu ea?

Spui că nu ești afectat. Te minți singur că ai putere spirituală. Obosești mergând și nu arunci armele. Te îmbărbătezi și îți promiți că va fi mai bine. Și este tot mai rău. Ai ciumă! Ai ciumă? Uită-te la tine. De ce nu mai poți lupta? De ce te dai bătut? De ce deznădăjduiești? De ce nu mai crezi în frați, în Scripturi și în Dumnezeu? De ce nu te mai rogi? De ce? De ce? De ce…? Ai ciumă. Unde îți este râvna de altădată? Unde îți este aurul dulce și curat al sufletului, primit în primăvara când Mielul tău a coborât Calvarul peste tine, ți-a șters păcatele și lacrimile, apoi ți-a șoptit dulce: „ești al Meu, ești a mea pentru vecie!”? Unde sunt florile iubirii pe care El, Grădinarul, ți le-a sădit în suflet, în dimineața învierii, când te rugai cântând cu îngerii: „Nu-i nimic și nimeni în lume, / Să ne poată despărți; / Nu mă-nfrică iadul, nici moartea – / Pe Isus Îl voi sluji…” Unde?

„Ajutor! Ajutor!”, se strigă mereu. De ce? Este ciumă. Tu o auzi cum vorbește? Ce facem noi? „Muribunzi, vorbind muribunzilor…” Oameni care ard în focul pasiunii pentru Isus, salvandu-i pe cei ce ard în focul iadului, pentru Satan! Căci iadul sau raiul sunt în noi, sunt în tine! „Ciuma Neagră” este în tine! Leapăd-o! Nu poți? Cheamă Leul contra Vrăjitoarei!

Fratele meu drag, de ce în timpul cântării de duminică dimineața, în timp ce sfinții închid ochii în gestul închinării, tu încă savurezi imaginile senzuale care ți-au alimentat păcatul noaptea trecută? Poți sluji așa Domnului? Tu știi că Domnul vrea să te folosească ca o unealtă sfântă în lucrarea Sa? De ce te-ai murdărit, unealtă divină? De ce te-ai înnegrit, bijuterie și aur ceresc? De ce, în timp ce cânți în fața cerului și adunării, gândul tău se plimbă fără rușine pe unde nici îngerii nu pot să privească? Ai ciumă. Ciuma senzualității. Soră iubită de Domnul, de ce oferi un prânz murdar unor ochi plini de pofte, sub ochii Celui care nu poate vedea răul? Ai ciumă. Frate și soră, de ce, atunci când predici sau reciți, îți admiri vocea, spunându-ți: „nu e chiar așa de rea”? De ce aștepți laude după ce părăsești podiumul? Ai ciumă. Iubitule, de ce te îndoiești de sângele lui Isus? De ce te îndoiești de mântuirea și de învierea ta? De ce oftezi, gândind că nu vei ajunge la final? Te-a lovit ciuma.

Și acum, ce este de făcut? Unde ți-ai aruncat scutul? Unde ți-e mântuirea? Nu cumva ai mâncat din pomul interzis? Unde ți-ai lăsat rugăciunea și postul din taină? Ce ai făcut cu Scriptura, pentru care, să o scrie, Mielul lui Dumnezeu a înroșit pământul, împreună cu mieii Săi? Oare auzi cum El oftează în versurile poetului Dorz: „Oh, ție-ți spun toate-ale Mele, / Dar tu asculți așa puțin… / Mi-s vorbele de taine grele, / Tu, înțelegi așa puțin…”? Ai înțeles ce înseamnă până la urmă semnul și numărul numelui Fiarei – 666? Este numărul unei inimi pline de virusul păcatului. Pentru că unul identificat cu COVID 19, dacă este pocăit, merge în cer. Dar altul, identificat cu COVID 666, merge în iad cu Fiara. Alege tu.

Sper să ne fi înțeles gândurile unul altuia.

Cu dragoste de frate,

Prietenul Mirelui.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.