Un alt VID în era COVID 19: Necredința străjerilor învierii

La întâlnirea din Grădina Grădinilor câţiva oameni numiți în Biblie „străjeri”, au fost ignoraţi de Cel mai Frumos dintre oameni, devenind cei mai nenorociţi oameni. Ah, ce pierdere! E tragica experienţă a miliardelor care vor împânzi iadul. Dar ce îl respinge sau atrage pe Frumosul Mire înviat? (Ne-)Credinţa în înviere. Atât! Am numit Grădina Grădinilor” acel loc de cântec şi dor, loc de taină şi fior, loc unde cel căzut se întâlneşte cu Cel Înălţat în dimineaţa învierii. Iată alegerile străjerilor. Prima: între inocenţă şi indiferenţă; a doua: între Împărăţi(r)e şi îmbogăţire; a treia: între închinare şi înşelare.

Prima alegere greşită: între inocenţă şi indiferenţă

Inocenţa este candoare, puritate, curăţie de suflet. Indiferenţa? Insensibilitate, nepăsare, răceală, lipsă de grijă. Ostaşii puteau dobândi inocenţa, adică inima curată. Puteau deveni martori ai învierii. Când „un înger al Domnului s-a pogorât… Străjerii au tremurat…, şi au rămas ca nişte morţi” (Mt. 28:2,4). Chiar dacă au tremurat, chiar dacă au leşinat, au rămas totuşi nepăsători. Axa lumii trecea în dimineaţa aceea prin grădina de lângă Golgota. Ce mare ofertă şi ce greşită alegere! Li s-a oferit inocenţa îngerilor şi au ales indiferenţa demonilor!

Tu cum stai cu indiferenţa care pândeşte din umbră Biserica (Evr. 2:3)? Ziua judecăţii va lovi omenirea indiferentă precum fulgerul. Căci indiferenţa este vârful recifului numit „Necredinţă”. Trezeşte-te! În iad va fi prea târziu să o faci, şi o vei face!

A doua alegere greşită: între împărăţi(r)e şi îmbogăţire

Cine nu ştie ce diferenţă este între a împărăţi şi a (te) îmbogăţi? Îmbogăţirea constituie un proces de acumulare a posesiunilor materiale; împărăţirea este un apogeu visat de oameni, dar atins de cei mai puțini dintre ei. Şi cei care împărăţesc trebuie neapărat să aibă o împărăţie. Unde este Hristos, acolo este Împărăţia, însă nu oricare: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (In. 19:36).

Străjerii au ajuns la Uşa Împărăţiei şi au refuzat să intre. S-au lovit de Piatra vie pentru că n-au crezut (1 Pt. 2:8). Au respins zidurile Mântuirii şi porţile Laudei prin necredinţă. Au ales între Persoană şi posesiuni, între Împărăţi(r)e şi îmbogăţire. „Au luat banii” (Mt. 28:15).

Tu? Vorbeşti limba Canaanului ceresc, sau limba Babilonului (pământesc)? Dacă acum când citeşti aceste rânduri ai primi aur sau bani sau distracţii – cu o singură condiţie – ţi-ai părăsi biserica şi fraţii? Ai părăsi Calea adevărului? Dacă eşti sincer, iar răspunsul tău este da, să ştii clar: eşti un alt Iuda, vânzător de fraţi. Eşti frate cu străjerii. Eşti fiul lui Mamona. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Căci mulţi s-au dus în chin aşa!

A treia alegere greşită: între închinare şi înşelare

Ucenicii Lui au venit noaptea… şi L-au furat”, au declarat străjerii (Mt. 28:13). Mărturie şi minciună! Ce diferenţă mare între închinare şi înşelare! Acum, când se aştepta de la voi mărturia mărturiilor, se aude minciuna minciunilor. De aceea închinarea voastră este înşelare, şi înşelarea voastră, închinare! Vă închinaţi până la pământ în faţa tatălui minciunii!

Tu? Te închini sau înşeli, înşelându-te singur? În plan teluric omul este specialist în înşelăciune. Vom face bine câtă vreme lumea este plină de vulpi noi să nu fim gâşte. Există o axiomă a creştinismului: cine înşeală, se înşeală. Cum te poţi înşela? Simplu. Iată ce spune Iacov: „fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri” (1:22). Oare câte „oi cu inimă de capră”, şi câte „capre cu inimă de oaie” pasc păşunile Vieţii?

Concluzie

La întâlnirea din Grădina Grădinilor a apărut Isus, dar străjerii nu L-au văzut. Nici unul nu L-a întâlnit; doar o fiinţă care-L iubea a avut harul acesta. Iar pe cerul istoriei biblice au rămas trei stele rătăcitore căzând în negura întunericului: steaua-indiferenţei-fără-de-inocenţă, steaua-îmbogăţirii-fără-de-împărăţire şi steaua-înşelăciunii-fără-de-închinăciune. Acum, tu alegi. Roagă-te să-ţi fie dăruită întâlnirea din Grădina Grădinilor cu Cel mai Frumos dintre oameni, care te va elibera de duhurile înşelătoare, dăruindu-ţi duhul de înfiere. Căci El S-a arătat ca „să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evr. 2:15). Cel mai Frumos dintre oameni să-ţi dea o inimă frumoasă!

Rugăciune:

Da, Doamne! M-ai avertizat despre pericolul indiferenţei, al lăcomiei şi al minciunii. Doamne, dacă cel dintâi Adam a murit, după sentinţa Ta, aş vrea să dau morţii pe omul cel vechi. Şi dacă Tu, al doilea Adam ai înviat, ajută-mă, te rog, să fiu viu în omul cel nou. Fă să se vadă Doamne, realitatea! Că întunericul nu mai stăpâneşte în mine. Că poftele, – slujbaşii domnului puterii văzduhului, nu mai constituie motive de încredere, frică sau ascultare pentru mine. Că mădularele mele sunt uneltele neprihănirii, nu ale păcatului. Că Legea noii mele patrii este Dragostea. Că legea veche nu mă mai găseşte – sunt ascuns în coasta Ta străpunsă, şi prin Tine am înviat în dimineaţa învierii, în Grădina Grădinilor! Neprihănitule Isus, fii Tu neprihănirea mea! Sfinte Cuvânt, fă-mă lacom după poruncile Tale! Adevărule, fă să pătrundă Adevărul în adâncul inimii mele! Preaiubitule, dă-mi o inimă iubitoare! Preafrumosule, dă-mi o inimă frumoasă! În Numele Tău le cer cu credinţă, Amin!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.